♦ România are nevoie de o agendă economică asumată pe 10 ani, „un nou moment Snagov“, spune preşedintele BRCC ♦ Modelul la care se uită el este strategia industrială britanică din iunie 2025, care readuce oţelul, chimia, reţelele electrice şi porturile în centrul politicii economice, cu electricitate mai ieftină pentru producători din 2027 ♦ Schimburile comerciale bilaterale au trecut de 10 mld. lire sterline, cu excedent pentru România, dar stocul investiţiilor britanice a scăzut cu 20% ♦ Joint venture-urile britanico-române pot combina fondurile europene cu know-how-ul britanic din apărare.
România ar trebui să-şi stabilească ce industrii merită păstrate şi să transforme răspunsul într-o agendă economică asumată transpartinic pentru următorii zece ani, spune Robert Uzună, preşedintele Camerei de Comerţ Britanico-Române (BRCC) şi vicepreşedinte corporate affairs în cadrul Ursus Breweries. Modelul pe care îl invocă este cel britanic, unde guvernul de la Londra tocmai a repus industriile grele în centrul politicii economice, la patru decenii după ce le abandonase.
„Interesul naţional, despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult, ar trebui să fie un subiect pus în perspectivă, în special economică, pentru că asta este ceea ce ne ţine în viaţă în vremurile acestea mai complicate. Poate că este un moment în care să ne uităm un pic mai îndrăzneţ la un nou moment Snagov şi să vedem care ar trebui să fie agenda prioritară pentru România pentru următorii 10 ani, care, pe lângă aderarea la OCDE, să ne ducă într-o zonă mai sustenabilă din punct de vedere economic“, a declarat Robert Uzună în cadrul emisiunii CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank.
Argumentul lui pleacă de la ce s-a întâmplat în Marea Britanie.
„În ciuda turbulenţelor şi a unei lumi în schimbare, în care sunt foarte multe semne de întrebare legate de cum va arăta lumea viitorului, Marea Britanie şi-a propus, prin această strategie adoptată anul trecut, să se uite spre nişte zone considerate în trecut depăşite“, spune el. „Cred că ne putem uita la acest focus pe care Marea Britanie îl pune pe aceste industrii fundamentale într-un moment în care se pun nişte semne de întrebare şi în România legate de ce anume merită păstrat, care ar trebui să fie concentrarea noastră strategică pe viitor.“
Documentul la care se referă şeful BRCC este „The UK’s Modern Industrial Strategy“, publicat de guvernul britanic pe 23 iunie 2025, un plan pe zece ani care îşi propune să crească investiţiile private în opt sectoare considerate cu cel mai mare potenţial de creştere – manufactura avansată, energia curată, industriile creative, apărarea, digital şi tehnologie, serviciile financiare, ştiinţele vieţii şi serviciile profesionale pentru companii. Alături de acestea, strategia defineşte explicit industriile „fundamentale“ – electricitate, porturi, compozite, materiale, construcţii, oţel, minerale critice şi chimie – ca furnizori esenţiali ai lanţurilor de aprovizionare pentru sectoarele de creştere.
Spectaculoasă este întoarcerea din drum. În anii ’80, guvernul de la Londra a închis oţelăriile şi a mizat pe servicii.
„Cu toţii ne amintim că în anii ’80 oţelăriile din Marea Britanie au fost închise şi, surprinzător, unul dintre pilonii acestei strategii, axat pe industriile fundamentale, ţinteşte tocmai zona manufacturieră grea, industria chimică, reţelele electrice, dezvoltarea logistică a porturilor şi, foarte surprinzător, fix zona metalurgică-siderurgică, în care doresc să revigoreze producţia de oţel“, spune Robert Uzună. El leagă mişcarea de nevoia de a controla lanţurile de aprovizionare şi de redefinirea priorităţilor în industria de apărare.
Strategia britanică nu a rămas la nivel de document. Londra a identificat drept principala frână a industriei preţul electricităţii, printre cele mai mari din lumea dezvoltată, şi a venit cu măsuri cu termene şi sume. De la 1 aprilie 2026, aproximativ 500 dintre cele mai energointensive companii britanice – din oţel, chimie, ciment, sticlă şi hârtie, cu circa 400.000 de angajaţi – beneficiază de o reducere de 90% a tarifelor de reţea, cu economii estimate de guvern la 420 de milioane de lire pe an. Din aprilie 2027 intră în vigoare British Industrial Competitiveness Scheme (BICS), care scuteşte peste 10.000 de producători de costurile indirecte ale unor scheme de sprijin pentru regenerabile şi de mecanismul de capacitate, ceea ce înseamnă o reducere de 35-40 de lire pe MWh, respectiv până la 25% din factura de electricitate, cu o plată unică retroactivă care acoperă şi perioada 2026-2027. Sectoarele eligibile cumulează circa 900.000 de angajaţi.
În martie 2026, guvernul a publicat şi o strategie dedicată oţelului, iar de la 1 ianuarie 2027 Marea Britanie introduce propriul mecanism de ajustare la frontieră a carbonului.
Pentru Robert Uzună, miza nu este copierea măsurilor britanice, ci modul în care o economie îşi defineşte priorităţile şi le păstrează dincolo de ciclurile electorale. „Priorităţile strategice pe care şi le asumă o ţară nu poartă întotdeauna semnătura doar a partidului aflat la acel moment la guvernare. Ele sunt până la urmă o reflectare a unui consens între mediul de afaceri şi mediul politic, la care subscriu toate forţele politice, administrative şi de business. Şi în general se încearcă ca aceste priorităţi să nu se schimbe de la un ciclu electoral la altul dacă contextele locale sau internaţionale nu o cer“, spune el.
Discuţia despre predictibilitate vine pe fondul unor cifre contradictorii în relaţia bilaterală. Schimburile comerciale dintre România şi Regatul Unit au ajuns la 10,3 miliarde de lire sterline în 2025, în creştere cu 4,9%, potrivit datelor departamentului britanic pentru afaceri şi comerţ – redenumit în iulie, în urma unei reorganizări guvernamentale, Department for Business, Innovation, Science and Trade – citate de BRCC. România este una dintre puţinele ţări cu care Marea Britanie are deficit comercial: importurile britanice din România au urcat la 7,3 miliarde de lire, faţă de exporturi de 3 miliarde. Autoturismele, cu 1,3 miliarde de lire şi o creştere anuală de 18,4%, reprezintă 30,4% din bunurile importate din România. În schimb, stocul de investiţii străine directe britanice în România a scăzut cu 19,9%, la 752 de milioane de lire la finalul lui 2024, în timp ce investiţiile româneşti în Regatul Unit au crescut cu 22,2%, la 303 milioane de lire.
„Semnalele pe care mediul de afaceri le-a dat se referă la nevoia de stabilitate, de predictibilitate şi de coerenţă a politicilor publice. Problema pe care o văd acum, plecând de la această prăbuşire a investiţiilor străine directe, ţine pe de o parte de perpetuarea stării de incertitudine la nivel politic, dar şi de faptul că măsurile economice adoptate din motive de austeritate bugetară nu au fost compensate de nişte iniţiative care să redea încrederea că există câteva direcţii majore strategice de investiţii şi de dezvoltare economică“, explică Robert Uzună. El dă ca exemplu situaţia „de la sud de Dunăre“, unde, în ciuda instabilităţii politice, calendarul de adoptare a euro a fost respectat.
Una dintre direcţiile în care şeful BRCC vede o complementaritate concretă cu strategia britanică este apărarea, unul dintre cele opt sectoare de creştere de la Londra, dar un domeniu în care, spune el, Marea Britanie nu are acces la programul european SAFE. Soluţia propusă sunt joint venture-urile britanico-române, prin care firme înfiinţate în România ar putea beneficia de finanţare europeană, atrăgând în acelaşi timp know-how tehnologic britanic.
„Marea Britanie, chiar dacă nu mai este membră a Uniunii Europene, are o serie de participaţii industriale în conglomeratele europene care de-a lungul timpului au investit în zona de apărare. Construind pe această istorie de colaborare între Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania, se poate găsi o formulă prin care să se dezvolte în continuare soluţii industriale pentru producţie. Iar aici România cred că ar trebui să fie un pic mai îndrăzneaţă în materie de producţie şi offset. Suntem o ţară de graniţă în NATO şi cred că putem să ne asumăm un rol mai îndrăzneţ în a revigora, acolo unde se mai poate, industria locală de armament“, spune Robert Uzună.
Celelalte două zone în care britanicii văd potenţial în relaţia cu România sunt digitalul şi energia curată. În februarie 2026, BRCC a organizat o misiune economică la Manchester şi Liverpool centrată pe companiile româneşti de tehnologie, iar Robert Uzună vede Marea Britanie ca „o platformă de lansare pentru piaţa Statelor Unite şi pentru toată lumea anglo-saxonă“ în serviciile digitale, dar şi ca poartă către Australia, Noua Zeelandă sau Canada. La capitolul energie curată, pilonul britanic include şi valorificarea prin circularitate a resurselor, domeniu în care România are deja un model funcţional în Sistemul de Garanţie-Returnare.
Rămâne însă problema de fond, pe care strategia britanică o atacă frontal cu bani şi termene, iar România o amână: costul energiei pentru industrie. Pentru marii consumatori români – de la combinatele siderurgice la uzinele auto – întrebarea pe care o pune Robert Uzună, „ce anume merită păstrat, care ar trebui să fie concentrarea noastră strategică pe viitor“, vine într-un moment în care noile capacităţi de producţie de energie întârzie, iar schemele de compensare comparabile cu cele britanice lipsesc.
Asculta interviul complet AICI
